Devenim produsul acțiunilor noastre, concentrate către scopuri purtătoare de valoare. Mie mi-a plăcut să experimentez și să fac. Îmi doresc pentru voi să atingeți ambițiile cele mai purtătoare de sens.
Fiecare dintre noi avem milioane de idei privind ce ne-ar plăcea să facem, cum să arate munca, relațiile, viitorul, cum să conducem mai bine oamenii, însă realitatea este că totul se rezumă la ce facem practic, la ce aducem în viața de zi cu zi. Tot realitate este că nu suntem făcuți să găsim cele mai bune soluții singuri.
Cei cu care am avut ocazia să lucrez mi-au spus că am capacitatea de a mă conecta rapid cu oamenii și că am un al șaselea simț pentru a identifica foarte repede, la nivel profund, ce-i mai bun și unic din fiecare persoană sau echipă cu care interacționez, problemele sau blocajele cu care se confruntă și metodele cele mai rapide prin care pot transpune în realitate ambițiile cele mai înalte. Trecem cu toții prin momente în care vrem să dezvoltăm un business, dar nu ajungem să facem primii pași în a-l deschide sau dezvolta în direcția dorită, totul rămâne la nivel de idee – aici pot fi multe, de la lipsă de claritate și viziune, la temeri și perfecționism ș.a. Avem probleme de leadership sau de management – lipsesc cunoștințe legate de procese/tehnice, nu ne putem impune astfel încât să avem niște rezultate dezirabile, avem de-a face cu persoane diferite care pur și simplu par de ne-aliniat la obiectivele principale. Cariera ne joacă feste, nu suntem conectați sau motivați la un loc de muncă, vrem altceva, însă nu știm ce anume ne-ar aduce satisfacție sau pur și simplu ne e greu pe o poziție profesională nouă – multe responsabilități, teama de necunoscut sau, mai precis, de rezultate etc.
Poate că sună puțin liniar sau auto-limitativ, însă cred cu putere că educația (nu în sensul pur scolastic), sau mai bine zis schimbarea proceselor de învățare, poate schimba această țară și multe altele, din temelie. Pun în același „penar” și comunicarea, această unealtă fină pe care noi oamenii o avem atât de bine dezvoltată (la nivel planetar, poate chiar galactic) și pe care de multe ori o folosim neștearsă de praf sau fără să-i cunoaștem procedura de utilizare.
Un alt element pe care-l cred este atenția către profunzime și nu către simptom sau superficialitate. Am învățat, pas cu pas, că e bine să ne întrebăm și câte un „de ce?” înainte de a trece la „hai, acum!”. E cum am trata lipsa de somn cu cafea la nesfârșit, cu gândul că ne va fi bine. Nu prea merge...
Am trecut prin multe experiențe – am lucrat în domenii diferite cu medii la fel de diferite, am condus proiecte, oameni, am mentorat și realizat training-uri, am participat la multe ședințe, discuții, training-uri și am observat un singur lucru – foarte puține idei ajung acțiuni, adică ceva palpabil care poate fi măsurat-analizat și din care se pot trage învățături privind optimizarea, schimbarea sau dezvoltarea.
Din ideile puse în practică, foarte puține generează schimbări profunde, majoritatea acționând exclusiv pe simptom. Și aici e o problemă mare, pentru că mereu iese le iveală aceeași problemă, practic o luăm de la început, rămânem la momentul zero.
Dacă schimbarea este importantă pentru voi și sunteți determinați să obțineți rezultate, completați formularul de la Contact și vom stabili împreună ce doriți să realizați sau ce nevoi există în plan de business sau personal.
POVESTEA
EDUCAȚIE
Alegerea facultății a fost interesantă și pentru mine, mai ales că la vârsta respectivă mi-a fost foarte dificil să pun degetul direct pe ce mi-ar plăcea să fac toată viața.
Am absolvit Licența și Masteratul la ASE, Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori. Alegerea a fost făcută pentru că am fost pasionat de mic pentru „de ce?” (de ce cumpărăm, de ce există banii, de ce investim ș.a.) și am vrut să înțeleg la nivel mai profund fenomenele economice globale și cum poți lua parte la acestea. În timpul facultății, am făcut rapid legătura cu o altă știință strâns legată de cea economică – Psihologia, care mi-a rămas puternic în minte. De ce? Pentru că modele teoretice economice nu mi-au putut explica comportamentul consumatorului și deciziile acestuia, dezechilibrele micro și macro – răspunsul e cumva simplu și nu prea – totul pleacă de la oameni. Desigur că am mers pe acest drum – urmez în prezent Facultatea de Psihologie și intenționez să mă formez pe acest domeniu pe care îl găsesc, într-o expresie, fascinant de nelimitat. Psihologia oferă foarte multă deschidere și cunoaștere asupra celei mai fascinante mașinării din universul descoperit – noi
COACHING
Așa am ajuns la Coaching – maximizarea potențialului uman, la nivel individual sau în echipe. E o profesie foarte nouă în țara noastră și reglementată doar la nivel internațional de ICF/International Coach Federation (cea mai prestigioasă), dar și de altele. Coaching-ul, din punctul meu de vedere, este mai mult despre a face liniște și ascultare, pentru că un coach bun trebuie să identifice pattern-uri și nu elemente de conținut, iar apoi trebuie să pună întrebări așa încât cel din față să înainteze, să-și schimbe perspectiva, vis-a-vis de obiectivul de realizat.
Coaching-ul e un dialog, deci comunicare, care nu prespune transfer de informație. Deci nu se oferă sfaturi, adică „rețete”, ci se acționează pentru capacitarea individului. Coaching este, de fapt, învățare – învățăm discrepanțe (cum credem că suntem vs. cum suntem de fapt), să comunicăm deschis („ventilare”, chiar emoțională), învățăm că dacă acționăm pe baza abilităților și preferințelor personale, adică elemente unice, este cât se poate de pozitiv și nu prilej de critică externă, învățăm să măsurăm acțiuni și să nu mergem la întâmplare, să facem planuri realiste și să setăm obiective care ne oferă claritate (eliminăm „nu știu ce să fac cu mine/unde să mă duc”), devenim responsabili.
Coachingul este despre oamenii din față – nu are rețete universale.
Partea cea mai de interes pentru mine și de aceea o scriu ultima este că, livrarea coachingului este o artă. Trebuie să mergi cu omul din față fără a-l călca pe degete, certa, corecta, judeca sau ghida conform propriilor păreri.
Știu că e o profesie nouă, care, uneori, nu a fost bine explicată, înțeleasă, percepută. Este o profesie suport, să-i spunem așa, legată direct de oameni.
VOLUNTARIAT
Voluntariatul a fost critic în dezvoltarea mea. Cred că aș putea să-i ofer liniștit locul 1 cu felicitări, medalii și cupe, deasupra facultății sau altor mijloace de dezvoltare.
Am făcut și fac voluntariat la Salvați Copiii și Magicamp. Decizia de a face acest lucru a fost fundamentată pe o credință importantă pe care o am – aceea că trebuie să ne implicăm direct pentru o schimbare în bine, nu să o așteptăm de la alții. Acest „alții”, e doar un concept, o iluzie. De ce ar trebui să facem toți acest lucru? Schimbarea într-un domeniu sau altul pleacă din acțiunile noastre, iar crearea unei comunități care face ca lucrurile să se întâmple în jurul unui subiect sensibil, de interes, are o putere exponențial mai mare decât eforturile noastre individuale. De asemenea, copiii, spre deosebire de adulți, nu se pot auto-gestiona, nu au încă toate mecanismele necesare, iar interesul lor trebuie apărat – prin acces la educație, condiții de viață mai bune, protecție, egalitate de șanse, drept la joacă. A putea da viață unei alte persoane este, probabil, cel mai înalt lucru pe care îl putem face în această viață – odată cu aceasta, se naște și responsabilitatea creării unui mediu mai bun pentru copii.
Ca scurt istoric, am fost introdus în climatul de acest gen la 10 ani, iar începând cu vârsta de 14 ani, după ce am învățat de la mentori talentați, pe scurt, cum să mă auto-gestionez pentru a lucra cu alți oameni, skill-uri și informații utile, mi-a fost dată responsabilitatea asupra organizării de activități sportive și artistice, ateliere, acțiuni de strângere de fonduri, programe pentru tabere cu 150-200 copii etc. Sunt recunoscător pentru ce am învățat.
CARIERĂ
Când am început să-mi dezvolt cariera, am încercat, în paralel, să descopăr ce îmi place, unde mă regăsesc, unde aduc plus-valoare, nefiind ghidat de reguli populare.
Pentru că nu mi-am dat singur seama, o persoană dragă mi-a spus că am avut curaj. De ce? Pentru că am schimbat domenii tocmai pe aceste criterii - am lucrat în cercetare economică, siguranță națională, diplomație, forensics & business/competitive intelligence și consultanță de turnaround/strategy/performance improvement & Executive Coaching. Acestea până la 29 de ani.
În toate locurile în care am lucrat am încercat să fac cât mai multe lucruri practice pentru că mi-a plăcut mereu să pot să „pun mâinile pe rezultate” și să îmbunătățesc relațiile dintre oameni și sisteme de lucru – aici mi-a fost mereu motivația. În plus, sunt bucuros că cei care mi-au fost alături în această călătorie au rămas lângă mine.
Cariera vine din latină, de la „carrus” (șaretă, trăsură), iar sensul metaforic este acela de călătorie prin viața profesională sau personală. Nu e un finish-line, ci o drumeție. Dacă nu-ți aduce bucurie pentru că nu poți oferi la rândul tău „părți din tine” importante, ai puterea să schimbi. E un traseu pe care îl creezi singur.
Acreditări profesionale
HOBBY
Mi-a plăcut și îmi place muzica. Ascult multă și cânt la două instrumente – tobe și chitară. Încerc să îmi fac și o formație stabilă de ceva timp, însă, pas cu pas. Oricum, nu mă dau în spate niciodată de la un jam-session.
Îmi place să gătesc, sens în care am colaborat inclusiv cu Chef Adi Hadean, cu care pe lângă mâncare am împărtășit și multe gânduri și viziuni comune.
Am început să gătesc mai cu simțul răspunderii cam de la 14 ani, pentru familie și prieteni. Alături de Adi, am participat la service-uri și m-am ocupat de crearea de rețete, poze și articole.
Ce au cele două în comun? Cred că artele sunt cele mai mari porți de exprimare a propriei persoane. De asemenea, aduc lumea la un loc – bucuria muzicii sau a servirii unei mese făcute de cineva apropiat aduce bucurie, creează conexiuni, generează zâmbete. Până la urmă, cu toții vorbim de fericire, există și cărți care ne ajută să o găsim. Pentru mine fericirea e ceva personal și găsită prin „experiență”. De ce ghilimele? Pentru că atingerea ei este parte a unei călătorii și nu obiectivul final.
Îmi place să scriu. Îmi doresc să scriu o carte, dar nu de beletristică, ci una cu care o parte din cititori să se identifice și care să-i ajute în îndeplinirea visurilor și ambițiilor și care să dea un puternic sentiment de apartenență la această lume, pentru că, de fapt, cu toții împărtășim cam aceleași probleme (chiar dacă uneori le facem pe cele personale cât China).
- Îmi place să râd și să fac lumea să râdă, să fac atmosferă, să detensionez situații, poate să fac zgomot
- Am trecut prin diverse experiențe profesionale - muncă în domenii sensibile cu impact național, consultanță, limitarea riscului, strategie și competitivitate și freelancing, ceea ce mă face să mă integrez imediat în medii diferite, în schimbare, să comunic eficient și să ofer sprijin într-o plajă mare de situații.
- Am energie, mă implic în multe activități
- M-am remarcat ca bun în rezolvarea situațiilor complicate sau sensibile, fie tehnice sau umane; abilități de mediere
- Nu-mi place să dau din cărți și să vorbesc în dodii – prefer practica.
- Hobby – cânt la două instrumente, gastronomie, sport (kick-box, chestii cu paleta/racheta, basket)
